Să nu ai nimic în lume care să te fericească,
Căci acestea îți vor mări grija ta cea pământească.
Să nu ai nimic în lume în afară de Isus,
Doar în El vei fi ferice și în dragoste supus!

Să nu fii nimic în lume care să te onoreze,
Căci aceasta îți va fi cursa, de păcat să te întineze.
Să nu fii nimic în lume, lasă-L pe Isus în tine,
Să trăiască cu iubire, ca să-ți facă veșnic bine!

Să nu ai nimic în viață care să te îngroape în fire,
Căci acestea îți vor conduce al tău suflet în robire.
Să nu ai nimic în viață, doar Isus și-al Său Cuvânt,
Calea să-ți ghideze întruna, să ajungi în trai tu sfânt!

Să nu fii nimic în viață care să te îndepărteze
De Isus și-al Său Duh, ce vor să te lumineze.
Să nu fii nimic în viață decât ceea ce vrea El,
Să trăiești cum El ți-a spus, să ajungi cândva la țel!

Să nu ai nimic nicicând și să fii nimic în lume,
Asta-i bogăția sfântă ce-ți va da în cer un nume.
Asta-i calea celui care își ia crucea să-L urmeze,
Pe acela ce-n odihnă i-a dat harul să lucreze!

Și ajuns la capăt omul, cel ce s-a smerit din plin,
Va găsi în Isus Domnul alinare, har divin!
Și în pragul celui veșnic, cel ce n-a avut nimic,
Va primi în dar tot raiul, că a știut să fie mic!